Culoare

Mai sterge-mi fruntea c-o dunga de galben,
Sa-nvat din nou cum e sa simti albastrul.
Nu-ti fie teama,stropeste-ma cu verde,
Caci lacrimile albe
Stiu sa stearga
In urma lor
Cuvintele nespuse.
Dar nu uita de negru,
Caci
Nu vreau sa vad
Mereu
Viata in roz.
Ajuta-ma !

Duminica.Mtv.Holograf. Poate ca de asta aveam nevoie pentru a ma pune pe picioare. un "Esti asa frumoasa/ Si ne-am iubi o viata intr-o zi" .Asta face ca astazi sa nu fie la fel ca alte "astazi". Ciocolata.Soare.O liniste apasatoare.Miroase a oameni care stau in pat si vizioneaza toate reluarile din timpul saptamanii pentru ca n-au avut timp de ele.
Revin totusi la partea frumoasa.Uneori uitam sa spunem cuiva ceva care sa merite spus.Prea multe vorbe sunt aruncate fara rost.De cat timp nu i-ai mai zis ca e frumoasa, ca o iubesti ?De cat timp n-ai uitat pentru o clipa ca nu esti doar tu, ca vezi color si mereu trebuie sa apara ceva care sa-ti taie rasuflarea?
Inainte de Holograf, Directia 5. Miros de praf si " As vrea sa dau timpul inapoi".Vechi,dar cu acel"ceva"ce nu te face sa uiti.
Poate ca de asta avem nevoie ca sa fie "duminica" mereu :)

Resemnare

Pana si gandurile statuilor te aduc
Te aduc, gand cu gand
La mine.
Dar sunt alt eu,
Poate si tu alt "tu",
Alta duminica asezata pe muguri
In umbra carora va renaste maine.
Iti curge tacerea
Prin venele mele...
Te strecori incet,
Leganandu-ti pacatul de inima mea.

Te-ai intrebat
Daca vei putea fi inger vreodata?

Ma vrei mantuire,
Sa-ti sprijini crucea in palma iertarii mele
Si sa speri ca te vei salva...
Copilul din tine plange,
Iar tu-sangerezi apusuri de soare




Ai inceput sa crezi in pustiul timpului...

Efemer

Imi aranjez parul
In oglinda palmei tale.
Iar printre rimel si tus
Degetele-mi par petale.
Rujul de pe noptiera
A aprins buzele mele,
Si-n oglinda palmei tale
Parca lumineaza stele.
Pe obraji imi scriu legende
Tu te uiti si-ai vrea sa pleci,
Bei dintr-un pahar cu apa;
Ba tusesti, ba te ineci .

1000

Oamenii…dar ce stiu ei ..? inaintea lor au fost alte 1000 de clipe pe care timpul le strangea stingher cu maini de ieri, prea mici pentru a tine greutatea momentelor.Si-atunci apareau lacrimile…1000? Nu stiu ..dar pentru fiecare lacrima mai cade un inger…raiul pe pamant? Nu! Doar o imitatie ieftina pentru care platim in fiecare zi cate o mie.

Un ultim inger plateste cel mai crunt: o mie de amintiri…singurele lucruri fara de care suntem goi, fara acel “eu” pe care candva il posedam.

Fara ele , el ajunge la umila conditie de om de rand, care traieste doar ca sa mai apuce ziua de maine.

Doar copilul, traind sub aripa mamei, nu uita niciodata sa zambeasca, de 1000 de ori sau chiar mai mult

Doar el, doar ea,stiu sa iubeasca cum n-au iubit 1000 de oameni, doar ei vad fulgii de nea in miezul verii si bucuria unui simplu “Te iubesc’

Si in final, un batran isi vede anii pictati pe panza propriei vieti si acum stie ca nu ai nevoie de 1000 de ani pentru a fi om…sau inger…