vineri, 16 octombrie 2009

1000

Oamenii…dar ce stiu ei ..? inaintea lor au fost alte 1000 de clipe pe care timpul le strangea stingher cu maini de ieri, prea mici pentru a tine greutatea momentelor.Si-atunci apareau lacrimile…1000? Nu stiu ..dar pentru fiecare lacrima mai cade un inger…raiul pe pamant? Nu! Doar o imitatie ieftina pentru care platim in fiecare zi cate o mie.

Un ultim inger plateste cel mai crunt: o mie de amintiri…singurele lucruri fara de care suntem goi, fara acel “eu” pe care candva il posedam.

Fara ele , el ajunge la umila conditie de om de rand, care traieste doar ca sa mai apuce ziua de maine.

Doar copilul, traind sub aripa mamei, nu uita niciodata sa zambeasca, de 1000 de ori sau chiar mai mult

Doar el, doar ea,stiu sa iubeasca cum n-au iubit 1000 de oameni, doar ei vad fulgii de nea in miezul verii si bucuria unui simplu “Te iubesc’

Si in final, un batran isi vede anii pictati pe panza propriei vieti si acum stie ca nu ai nevoie de 1000 de ani pentru a fi om…sau inger…

2 comentarii: