Parca e imposibil sa deschid ochii dimineata.Sunt ca un copil mic.Clipesc,scrasnesc din dinti, ma frec la ochi pana sunt sigura ca vad ceva, inspir adanc, fara sa uit sa mai expir (cum mai fac de obicei) si zambesc.E zi buna sau nu, o incep zambind.Uneori imi zic "ahh iar am visat cu tine",si atunci am o dorinta nebuna de a baga capul in perna, de a mai cauta franturi din tine prin cearceaf, dar nu esti.Nu beau cafea dimineata.Imi ajunge sa ma gandesc cum o bei tu si de cate ori ne-am promis unul altuia ultimul picur de pe buze.Stau mult uitandu-ma pe geam.Am nevoie de aer ca sa ma trezesc si sa realizez ca de fapt numai sunt pe pieptul tau, nu-ti mai ascult bataile inimii si numai rad cand imi gadili gatul.
Sunt amortita.Cu parul valvoi umblu prin casa.Nu salut.Sunt morocanoasa dimineata.Si parca n-as vrea sa te pierd din vedere,chiar daca nu sunt sigura de ceea ce urmaresc.Ajung in fata oglinzii.Inca mai am o urma de rosu pe buze.Mi-as ingropa existenta in ea, daca as sti ca merita.Dar nu. Cu toate ca am zis ca zambesc atunci cand deschid ochii, o fac mai mult din obisnuinta sau pentru ca stiu ca tata mi-a luat iaurt si pe undeva ma asteapta mereu o ciocolata, ca desert.
Imi pun bluza "Amintire " pe mine, picioarele mi le invelesc in "Speranta" si ma pieptan, punandu-mi pe cap o agrafa de "Realitate".Si zambesc .
:x Perfect !
RăspundețiȘtergere