Tu esti fericit/a ?

Zilele trecute m-am trezit de foarte ori in mijlocul acestui subiect.Culmea este ca nu a facut decat sa-mi induca o stare de totala nefericire.Poate pentru ca multi doar vorbesc.Da, vorbesc despre cum ar fi, dar niciodata despre cum este. Tu de cate ori ai fost fericit/a? Eu oare de cate ori ? Sunt prea multe cuvinte in jurul unuia singur.E ca si cum ai incerca sa escaladezi fara echipament.Sti ca o vei face de un infinit de ori pana sa vezi varful muntelui,sau poate nu vei afla niciodata cum arata acesta. Cate momente de fericire are un om in zilele noastre? Mai are rost sa tot vorbim despre asta la prezent ?
Mi-am intrebat mama de cate ori a fost ea fericita pana acum.Raspunsul ei ? " De 2 ori. De doua ori am simtit ca nu conteaza decat momentul ala. Nu faceam decat sa privesc si sa respir.Atat"
Daca eu nu voi musca din fericire nici macar cat a muscat ea ? Dar oare cei care vorbesc atat despre ea au trait-o vreodata? Nu-i ciudat cum multi vorbim fara fapte? Incercam de cele mai multe ori sa ne ascundem nefericirea intr-un zambet,ca sa parem totusi ca am gustat putin din partea dulce a vietii.
Fericirea= cuvant din dictionar.
Tu esti fericit/a ?

Podeaua scartaie.
Bucati de seara se lipesc de tavan,
Si afara nu e decat ceata.
Atinge-mi pleoapele
Si ascunde-ma-ntr-un colt al privirii tale,
Pana ce ating cuvintele,
Pana cand se face zi.
Lasa-mi visarea pe buze,
Trezeste-ma atunci cand numai e nimic,
Si pleaca !
Tacerea-i oarba,
Vorbele surde...
Nu te uita
Dar
Mi-a mai cazut un gand
In palme ...

Inceput de Noiembrie

Astazi am stat,
Am oftat, am tacut.
Azi mi-a tipat praful sub talpi,
Si vantul mi-a aruncat gandurile.
Azi am plecat.Am frant clipa noastra,
Si mi-am amintit
Ca e inceput de noiembrie in cer.
Azi am tacut.

Ceasuri moi

Am umblat cu pustiul in gene
Si cu clipa picuradu-mi pe buzele reci.
M-am nascut a doua oara
Intr-un "te iubesc" diform
Care acum curge pe genunchii tai.
Am cerut visare,
Am primit o secunda cernuta in palme.
Am vrut timp,
Am primit uitare.
Ce usor iti e
Cand ai orele-n vene...!

Neputinta

Pasesc incet, sfios...mi-e frica.Aproape stangaci, din moment ce mana mea dreapta inca sta la pieptul tau.O porti cu tine si numeri pe degetele mele cate timp mai ai pana renasti.
Si-asa cum sunt, vad ca n-a mai ramas nimic din mine.O vad pe ea, timida,cautand stelele cu o coarda de chitara de parc-ar vrea sa le alinieze langa privirea ei si sa cante.Si-n leagan e loc pentru doi, dar nu acum, ca-i luna prea departe de ochii ei caprui.Usor, o las in urma, in gandurile ei cu miros de pietre pe care a calcat el intr-o ieri, sa viseze.
Revenind la mine, eu tot am vant prin pori si priviri amestecate cu praf si stele, poate aceleasi pe care le cauta fata cu ochii caprui in acea seara .
Am mintea invartindu-se in jurul apusului de ieri si sufletul intr-un amalgam de litere carora le-am pierdut de mult intelesul.
Nu-mi raman prea multe de facut...oftez, dar nu-i nimic ...Poate voi mai fi candva fata pentru care veneai cu cate-un "te iubesc" asternut pe irisul ochilor .

Scartaie podeaua

Si daca scartaie podeaua ce ? Sa plec? Sa stau? Nu! Mi-am facut pod de ganduri peste suflet.Aceeasi pasi marunti pe spatele meu si-ai sa dai de copacul intamplarii,de unde mai cade cate-un "eu", cate-un "tu".
Si daca scartaie de ce mai pasesti? Nu te uita, dar tocmai ti-a inflorit pe tampla luna,ca atunci cand veneai pe-acelasi drum, pe care acum nu-l auzi, cu zambete strengare in buzunar?
Si daca mi-e frica sa te vad venind?Sa te aud pasina, sa mi se faca frig, prea frig pentru a mi te picta in suflet,prea frig pentru copacul aclea,prea frig pentru alti "eu" si "tu" ?
Si daca ...si ...daca...aprind lumina si tu mi te joci in par si iti ineci suflarea in drumurile mele,in pietrele podului?
Ca sa cadem iar,agita-mi pleoapele si adu-mi u alt "maine ...

Astenie :)

Asta...secunda,silaba care canta fara glas...atata e.Mi-am inmuiat in tacere ultima clipire si nu astept decat ca pleoapa sa-si cante ultimul acord greu si sa pice.
Nu e tariziu,e doar martie.E doar cant pe cer,stropi de ganduri,sarutari lenese.
Mi-au amortit genunchii de atata oftat.Obisnuiesc sa pierd lucruri.Azi vreau sa-mi pierd inima prin cate-o frunza,pentru ca stiu ca vine primavara si sper ca atunci ma voi schimba.Ironic este ca cer mereu unui "ceva" sa se schimbe si ma caut pe mine in fiecare "tu" de pe strada.
E asa de liniste.As sparge gheata oare daca as tipa asa de tare incat sa nu ma auda nimeni ?
Oamenii sunt surzi .Surzi de sentimente.N-am nascut cu o dorinta nestavilita de a fi iubiti,dar nu gasim niciodat momentul potrivit in care sa daruim si noi acelasi lucru.
Mi-am inchis un "te iubesc" intre buze.Nu ma saruta,incercand sa mi-l iei.Renunta. Bucura-te doar ca te vezi prin ochii mei.
Imi cresc din tample muguri.E primavara si-mi plimb pasii tacuti prin ziua de ieri.
Mai e putin ...

11.00 ...oare ?

Mi-am pierdut de multe ori aceeasi intrebare pe undeva prin sertar.Si ca sa fie totul si mai "bine",ea fuge mereu de mine.Nu as vrea sa mai pierd nimic altceva decat intrebarile, pentru ca oricum raspuns la ele n-am, si acel cineva nu exista, e doar "ceva" care n-a invatat inca cum se vorbeste cand ai literele in mana.
Asa ca prefer mereu sa te ascund sub genele mele, atunci cand apusul cade peste noi.Stiu ca ti se sting aripile, dar mai stiu si cum te inconvoi si te invelesti cu pleoapa mea.Atunci inchid ochii , imi gadili retina si te visez.
Esarfa mea m-am gandit sa ti-o dau tie.Si cu ea iti dau si ceea ce s-a numit "poveste".Mie mi-au ramas oricum impregnate pe bluza toate zambetele tale.
M-am gandit ca ti-ar fi de folos si un "maine", asa ..bonus.Cu cat acumulezi mai multe, cu atat stiu ca te-am avut mult timp, si tu mai inca multe de facut de acum incolo.Ca la promotie.Un "maine"+un "as mai vrea sa..."
Tot ce vreau este sa nu uiti ca ca mai ai si tu un dulap acasa.Nu vreau sa facem schimb de noi,pentru ca eu raman mereu undeva intr-un zambet de-al tau, agatata, ca o haina in cuier, unde probabil vei agata si acel "maine".Tu il vezi mereu ca pe o rezerva.Pentru mine insa numai e timp.S-a facut seara si-mi adorm degetele atunci cand tip si nu auzi.Noapte Buna :)

Good morning :)

Parca e imposibil sa deschid ochii dimineata.Sunt ca un copil mic.Clipesc,scrasnesc din dinti, ma frec la ochi pana sunt sigura ca vad ceva, inspir adanc, fara sa uit sa mai expir (cum mai fac de obicei) si zambesc.E zi buna sau nu, o incep zambind.Uneori imi zic "ahh iar am visat cu tine",si atunci am o dorinta nebuna de a baga capul in perna, de a mai cauta franturi din tine prin cearceaf, dar nu esti.Nu beau cafea dimineata.Imi ajunge sa ma gandesc cum o bei tu si de cate ori ne-am promis unul altuia ultimul picur de pe buze.Stau mult uitandu-ma pe geam.Am nevoie de aer ca sa ma trezesc si sa realizez ca de fapt numai sunt pe pieptul tau, nu-ti mai ascult bataile inimii si numai rad cand imi gadili gatul.
Sunt amortita.Cu parul valvoi umblu prin casa.Nu salut.Sunt morocanoasa dimineata.Si parca n-as vrea sa te pierd din vedere,chiar daca nu sunt sigura de ceea ce urmaresc.Ajung in fata oglinzii.Inca mai am o urma de rosu pe buze.Mi-as ingropa existenta in ea, daca as sti ca merita.Dar nu. Cu toate ca am zis ca zambesc atunci cand deschid ochii, o fac mai mult din obisnuinta sau pentru ca stiu ca tata mi-a luat iaurt si pe undeva ma asteapta mereu o ciocolata, ca desert.
Imi pun bluza "Amintire " pe mine, picioarele mi le invelesc in "Speranta" si ma pieptan, punandu-mi pe cap o agrafa de "Realitate".Si zambesc .

Analiza

Si da...bine-ai venit :) ! E ciudat ca ne intalnim si nu ne cunoastem, ca te sarut mereu cand te vad si totusi buzele mele au ramas la fel de reci, ca iti strang mana si a mea nu are niciodata pereche.Existi ?Imi musti mereu cate o bucata din ultimul meu gand,parc-ai vrea sa colectionezi amintiri despre tine,amintiri care nici nu exista, pentru ca ...nu te-am intalnit niciodata.
Dar stiu cum arati.Esti un necunoscut cunoscut de lumea intreaga,mai putin de mine, care te vad atat de des si iti fur de fiecare data ultimul suflu,asa suntem chit si eu fericita.
Iti stiu chipul.Brazdat de raze de soare si alcatuit din toate acele "de ce-uri" pe care le rostesc atunci cand ma lasi sa te visez.Gura, acel "te iubesc" zgariat pe frunze, ca doar saruti mereu pe frunte toamna cand te mangaie.Nu-ti uit ochii, cum as putea?Doar ei sunt sclipirea mea.Doar ei stiu ca atunci cand te vad iti pun cate o bucata de "mine" in buzunarul de la piept.
De ce oare nu-mi place Medicina?Ti-am analizat atat de bine fiecare sina a corpului tau, fiecare drum, incat as putea trece cu brio orice examen.
In fiecare seara esti "zburatorul" meu.Stiu ca nu vi niciodata, dar las geamul deschis si-mi rog pleoapa sa se uite de tine...sa se uite nicaieri.Iti stiu gustul de "aminteste-ma", mirosul de "uita-ma" si zambetul de "ma iubesti?".Dar nu te-am vazut niciodata.
Sti...de atata "tu", am uitat ca liniile mele nu trebuie intrerupte.Acum ma simt straina si rece.
Exist ?

Ce gasesti intr-o gradina?

...Si-am zis de atatea ori ca o sa plantez maci...Micuti, in multe locuri ale gradinii mele, si-o sa pun in loc de lacat cate un zambet, si-un oftat, putin mai departe,ca sa stiu cand trebuie sa intru sa ud macii.
As vrea uneori sa m auit de pe scaunul meu, fara sa fie nevoie ca noroiul sa-mi atinga cizmele, si macii sa creasca singuri, inalti,ajutati de propriile ganduri.
Mi-as mai dpri si cateva narcise, pe langa maci, albe ca acei nori pe care-i observa de mlte ori un copil si care par a avea forme din cele mai ciudate.De acelea nu m-as apropia, doar privindu-le as sti ca e bine.
Un mac, o narcisa, un mac,o narcisa...Nimic !



maci=uitare
gradina=suflet
cizme=ganduri
narcise=durere,ingropare

Toata lumea ar vrea o gradina fara buruieni :)

Pereche de pantofi

Mi-e frig.Si cate-un fulg imi apasa pleoapele.Poate e timpul sa dorm.Dar imi vine sa urlu, sa urlu fiindca timpul s-a spart in mine si am ramas tot acolo.Nisipul e prea ud ca sa se mai scurga.
Sa urlu fiindca ma plimb mereu mereu incaltata cu aceleasi amintiri, vechi si roase de timp, dar la care ceva din mine nu renunta niciodata.Pentru ca ochii imi atarna atat de greu incat as putea sa jur ca sunt in fata ta, ca-ti privesc chipul si-ti sarut fruntea, asemeni unui parinte care isi iubeste copilul.Fiindca pur si simplu am devenit propiriii mei pantofi, de zi cu zi .Si nu ma incalta nimeni, decat eu.Rosi si vechi, ma pastrez in fiecare zi si ma bucur cand pasesc, ca miros asfaltul, gust din pietre si nu ma impiedic, cum obisnuiesc.
Poate curand va aparea cineva, care sa poarte aceeasi masura la pantof ca si mine, sa ma gaseasca si sa ma incalte.Mi-ar purta amintirile, m-ar purta cu el.Ar fi ca povestea Cenusaresei, pe care mama mi-o spunea adesea.
Ar fi o coincidenta prea mare ca "cel descult" sa poarte aceeasi masura, asa ca raman mai bine la povesti.