Cineva mi-a spus candva ca iubim cu fiecare membru, artera si suflu. Dar nu mi-a zis in ce masura, si daca inima iubeste cel mai mult.N-a stiut. Poate n-a iubit.
O seara. un el, o ea...doua corpuri...au iubit, daca o mai fac nici ei nu stiu.Revederea e ciudata.E ca si cum sunt doi straini. Picioare pe sub masa, subtil, delicat, n-ar vrea sa strice magia.Zambete printre fum.II ameteste.S-ar atinge, dar mainile lor ar dezvalui poate prea multe si le e frica; nu de ce-ar putea sa fie, ci de ce a fost.Poate doare, sau nu, oricum nu vor sa riste.Dar totusi o fac .Afara, frig, o ia de mana.Al lui e asa de calda, mare in comparatie cu a ei, care e rece, mica, dar o vrea intr-a lui.Dar nu poate, cu toate ca vrea, El ramane cu mana goala si cu intrebari. Multe? Nu stiu, doar ca se schimba ceva , sau poate nu. Nu se mai ating, acum e si mai rece.Merg amandoi, si el o lasa acasa.Acum parca se cunosc de mai mult timp.Ea pleaca, dar nu uita sa-l traga de obraz. Poate era altfel ...ahh prea mult poate.Oricum, mana ei a transmis o asa caldura, incat ar fi fost vara intr-o clipita.Pacat insa ca el n-a simtit acelasi lucru...