Nu te opri! Mi-ai promis! Mai vreau sa ma trezesc dimineata si sa miros a tu, a atatea intrebari, sa-mi cante soarele si cafeaua sa stea pe noptiera unde ti-ai lasat tu aseara ultimele cuvinte.
Mai vreau sa mi se topeasca in gene cate o bucata de cer si sa ma imbratiseze crengile copacilor toamna, asa, cald si efemer, ca tine, in zilele cand ma vroiai langa tine doar ca sa nu ti se mai faca dor.
Mai vreau...si cate-as vrea...ma simt ca un copil in zilele in care scrisoarea mosului este pe primul plan; vrea atat de multe, si repede, dar e constient ca nu se poate totul.
Pe buze nu simt decat un gust de "de ce".NU e amar sau sarat, nici macar dulce. E doar un gust ce-l simt de fiecare data cand starea prezenta ma cuprinde.Am grija mereu sa nu-l simti si tu.
Mai vreau miros de mare, mai vreau sa rad a martie, sa rad de 7 ori, si poate sa si plang de 8, ca in definitiv, viata nu e doar un tango, uneori inveti sa privesti si sala goala .
Si mai vreau...nu, mai bine numai zic, ca...nu stiu daca scrisorile ajung mereu la destinatie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu